Poveşti emoţionante, dintr-un centru de plasament: "Eu nu am unde să mă duc de sărbători"

Ce-şi doresc copiii lăsaţi în grija statului, de sărbători

Sărbătorile de iarnă constituie perioada anului cea mai aşteptată de copii. Atunci se face bilanţul faptelor bune sau rele de peste an şi în funcţie de rezultat, Moş Crăciun va fi mai mult sau mai puţin darnic. Este ştiut faptul că orice copil din lume îl venerează pe Moş Crăciun, aşa încât am vrut să aflăm ce dorinţe au copiii aflaţi în centrele de plasament constănţene. Evident, acesta este doar un pretext pentru a atrage atenţia asupra acestor micuţi: nu uitaţi de ei, au nevoie de dragostea noastră, şi nu doar în preajma sărbătorilor. La Centrul "Micul Rotterdam", micuţi cu vârsta cuprinsă între 4 şi 13 ani au fost mai mult decât incântaţi să ne împărtăşească câteva din dorinţele şi gândurile lor, acum, înainte de sărbători. Unii mai veseli şi îndrăzneţi, alţii mai timizi şi reţinuţi, cu licăriri jucăuşe în ochi s-au aşezat în cerc şi au început să vorbească. Printre vorbe, copiii simţeau nevoia de atingere, astfel ajungându-se la câteva îmbrăţişări emoţionante şi cuvinte precum: "vedeţi ce frumos m-am îmbrăcat pentru dumneavoastră?". Ştiau că vine cineva în vizită la ei, iar asta părea minunea-minunilor pentru ei, dacă vă puteţi imagina aşa ceva! Au atâta nevoie de afecţiune încât, ca om mare, te impresionează până la lacrimi.

Liniştea de început a fost spartă la auzul numelui lui Moş Crăciun, moment în care micuţii au început să înşire listele cu daruri. Câţiva dintre ei au cerut dulciuri, biciclete sau jucării, însă cei mai mulţi au spus că vor un telefon cu touch screen, laptop-uri sau mp3-uri. "Vreau un telefon mobil pentru a vorbi cu familia mai des... şi să fie cu touch screen, pentru că aşa au copiii la şcoală", a fost declaraţia mai multor copii. În timp ce băieţii au adăugat pe listă costume de fotbal, avioane, maşini cu telecomandă şi laptop-uri pentru a putea vorbi pe messenger cu colegii de la şcoală, fetele au declarat că sunt foarte interesate de "frumuseţe" şi multe dintre ele şi-ar dori cercei. "Uitaţi, eu n-am cercei şi tare mi-aş dori...", se băga în faţă o fetiţă de 9 ani. Avansând în subiectul "frumuseţe", fetiţele s-au arătat foarte interesate şi chiar au mărturisit că şi-ar dori nişte "d-alea de îndrepţi părul cu ele", unghii lungi sau produse pentru igiena corporală: deodorante, şampoane, geluri de duş. În timp ce fiecare spunea ce îşi doreşte de la moşu - , un băieţel nu a ezitat să întrebe: "dar moşul chiar ne va aduce tot ce spunem noi şi ce scrieţi acolo?"... Iar asta a durut! Aşa că lansăm înspre cei cu dare de mână apelul: faceţi un gest frumos, măcar de sărbători, chiar dacă acest gest nu suplineşte cea mai mare nevoie a acestor micuţi din toată perioada anului: afecţiunea unei familii şi a unui cămin.

"Pe mine nu vine nimeni să mă vadă, eu n-am mamă pentru că a murit. Eu nu am unde să mă duc de sărbători"

Nici la capitolul sinceritate, micuţii nu dau inapoi. Când au fost întrebaţi dacă au fost cuminţi, aceştia au răspuns "aşa şi aşa" sau "nu prea". Cea mai mare dorinţă? Să fie luaţi acasă măcar de sărbători. Aici am intrat pe un făgaş mai trist, iar cei mai mici dintre ei s-au retras într-un colţ pentru a se juca. Marea dorinţă a micuţilor este aceea de a fi alături de o familie. Îşi doresc afecţiune, asta se vede şi din gesturile lor de a te îmbrăţişa, atinge sau de a-ţi săruta mâna. Mulţi speră că acest lucru se va realiza şi că îşi vor petrece sărbătorile alături de... părinţi. În timpul acestei discuţii, o fetiţă de şase ani s-a aşezat în faţa reporterului şi cu ochişorii în pământ a afirmat: "Pe mine nu vine nimeni să mă vadă, eu n-am mamă pentru că a murit. Eu nu am unde să mă duc de sărbători, aşa că voi sta aici". Şi situaţia acestei micuţe nu este una singulară. Copiii provin din familii fără case sau dezbinate, aceştia neştiind măcar unde stau părinţii lor. Cu toate că în acest centru de plasament micuţii au toate condiţiile şi spun că sunt fericiţi şi se simt iubiţi, se observă, totuşi, lipsa de afecţiune a unui cămin adevărat.

"Mi-aş dori de sărbători ca toată lumea să fie fericită şi să zâmbească"

Încă de la bun început, ne-a atras atenţia un băieţel de 9 ani, elev în clasa a treia la Cambridge School. "Micul filozof", cum l-am denumit din prima clipă, a ţinut să ne încânte auzul cu fraze precum: "Mi-aş dori de sărbători ca toată lumea să fie fericită şi să zâmbească. Singura mea tristeţe este aceea că sunt prea mic, am doar 9 ani, mi-aş dori să fiu mai mare. Off, parcă îmi vine să plâng când mă gândesc la asta. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat să păţesc aşa ceva, să îmi vină să plâng din senin. Îi voi scrie o scrisoare lui Moş Crăciun în care voi specifica că mi-aş dori să fiu un erou ca el", a spus micuţul. La capitolul meserii, copiii s-au intrecut în medici şi poliţişti, numai o micuţă de 4 ani a spus că ea şi-ar dori să fie pisică pentru a-şi speria colegii noaptea. La despărţire, întrebările au fost aceleaşi: "dar chiar ne va aduce moşul ce am spus noi acum?" sau " când mai veniţi să ne vedeţi"? Momentul culminant a sosit când micuţii îi sărutau mâna directoarei şi o îmbrăţişau cu mare drag. Pentru a se asigura că reporterul nostru îi va mai vizita, aceştia au ieşit la balcon fluturând din mânuţe şi strigând "Să mai veniţi, da? Vă rugăm frumos!".

Liliana CHIRU